Am citit cărţile Spătarului Nicolae Milescu, intitulate Descrierea Chinei şi Jurnal de călătorie în
China pe care le-am cumpărat, în urmă cu câţiva ani, de la un anticariat bucureştean; pe baza acestor surse am elaborat articolul de faţă.
Mai întâi, voi oferi câteva date relevante despre Spătarul Nicolae Milescu (1636-1708) şi despre proiectul vizitei sale în
China. S-a născut în satul Mileşti din ţinutul Vasluiului, fiind fiul unui mic boier. A studiat la “Marea Şcoală a Patriarhiei” din Constantinopol. După ce s-a întors la Iaşi, el a fost numit secretar al Domnitorului Moldovei, Gheorghe Ştefan şi mai târziu, în perioada 1660-1664, a fost desemnat de către Domnitorul Ţării Româneşti, Grigore Ghica mare spătar la Curtea acestuia şi reprezentant al ţării sale în Imperiul Otoman; ulterior, el este trimis ca sol la Berlin şi Stockholm şi, după aceea, ca diplomat pe lângă Regele Franţei, Ludovic al XV-lea. Vorbea la perfecţie limbile română, latină, greacă, slavonă, rusă şi avea cunoştinţe solide în limbile turcă, italiană şi franceză – deci un veritabil poliglot al acelei epoci. Totdeauna a semnat “Nicolaus Spatharius” sau “Nikolai Spafarii”, numele de “Milescu” fiindu-i atribuit de cronicarul moldovean Ion Neculce. În anul 1671, Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului – onorând cererea Ţarului Aleksei Mihailovici al Rusiei de a-l sprijini cu “un om pravoslavnic şi cunoscător al unor limbi străine” – îl trimite pe Nicolae Milescu la Moscova unde va lucra în cadrul “Departamentului solilor” şi ca şef al tălmacilor/traducătorilor. Între anii 1675 şi 1678, Spătarul Nicolae Milescu merge ca solie în
China. A decedat la vârsta de 78 de ani la Moscova în 1708.
În cele două opere menţionate la începutul acestor însemnări, autorul evidenţiază o serie de elemente ale (...)
| 
